si ca sa vezi ce amuzant e Timpul. m-am certat cu el si acum face totul pe dos, nu vrea niciodata sa ma asculte si o i-a mereu innainte. nu apuc sa ma bucur niciodata de prezenta lui

Comentarii

  1. Florea Mihai Ionut2 septembrie 2011 la 16:13

    timpul trebuie vazut ca un prieten bun...nu trebuie intors niciodata impotriva noastra ca nu ne e dusman:) si orice prieten bun nu trebuie pierdut...deci nu pierdem timpul. il pierdem atunci cand facem ceva ce nu dorim... Imi place blogul tau:D

    RăspundețiȘtergere
  2. Florea Mihai Ionut2 septembrie 2011 la 16:14

    impaca-te cu tine si timpul se va intoarce la tine ca un prieten bun:)

    RăspundețiȘtergere
  3. Julie~9 septembrie 2011 la 12:28

    merci,dar eu m-am certat cu timpul :D(merci pt ca iti place :D)

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

shhh..

Umbre ale trecutului Ce ne mai place sa ne mintim cu placerile de o clipa ale trecutului  si sa speram ca va fi totul perfect pe viitor, cand vedem clar ca lucrurile merg din ce in ce mai prost. foame de tristete ..poate ca am prea mult timp liber. oare problemele noastre sunt cu adevarat probleme? Sau asa ne dam atentie, ne facem victime in ochii nostrii ca sa ne acordam atentia minina dupa care tanjim de cele mai multe ori fara sa vrem.
Citiți mai multe

nu stiu

Ce am pierdut? Stiu ca am pierdut ceva.  Si acum cand aflu, doare foarte tare.  Dar nu stiu de ce. Ceva simt cum se distruge in mine. Parca daca ma fac cumva fericita doar innabus sentimentul ala de tristete, si ca poate sa urmeze oricand un moment in care nu l mai pot tine si am sa explodez si nu v a fi bine pentru ca ceva rau se v a intampla. Nu pot sa controlez ce se intampla...
Citiți mai multe

Printre lacrimi

 Ma simt ca un impostor in propia mea viata, din ce in ce mai mult. De la o vreme parca simt lucruri pe care nu ar trebuii sa le simt. Si simt mai mult decat ar trebuii. Nu inteleg de ce a devenit complicat. Era asa simplu totul inainte. Am stricat tot. Cu mine, cu cei din jur..cu tot. Si m am pierdut. Nu asa ar fi trebuit sa fie. In primul rand nici nu se punea problema sa fie ceva. Undeva pe drum m am pierdut pe mine. Nici nu cred ca m am avut. Imi leg mintea de distrageri si uit mereu unde sunt. Chiar nu stiu ce sa fac si atunci cand am impresia ca am reusit sa ma adun vad ca mai mult ma imprastii. Ce e cel mai trist  ca n am pe nimeni cu care sa vorbesc. Cel putin asa ma simt. Ma vad din ce in ce mai singura. Chiar nu vreau sa ranesc pe nimeni. Asa ca ajung sa ma ranesc singura doar ca sa fac zilele mai usor de trecut peste ele. Ma urasc atat de tare incat... Si nu e nimic care sa ma ajute cu adevarat. Cel putin nu stiu eu. Si ma gandesc din ce in ce mai mult sa tin pentru...
Citiți mai multe