Julie spune...

imi doresc foarte mult ca intr-o zi sa imi cunosc vizitatorii

iubesc norii. iubesc cerul. iubesc copacii. iubesc natura. dar iubesc natura pe care nu trebuie sa o privesti in ochi pentru ai vedea forta si puterea. iubesc acea natura pe care privind-o iti da mai multa adrenalina in vene si iti trezeste simturile mai mult decat daca ai privii un mistret turbat in ochii injectati de nebunie. iubesc ceea ce nu are nevoie de explicatii pentru ai vedea, simtii si intelege puterea si forta.

luările aminte ale unei scriitoare de chilipiruri fără valoare nu știi ce înseamnă să-ți pierzi speranța până ce nu te vezi față în față cu problemele care nu au rezolvare (sau până nu te vezi la budă fără hârtie igienică). de ce se călugăresc femeile? oare ce ar trebuii să facă omul ca să-și țină nepătată grandoarea sufletului? E grandoarea sufletului mândria sau demnitatea? o picătură de necunoaștere într-un lac de cunoaștere afectează? Eu cred că da. De aceea facultățile noastre mintale nu vor fi niciodată pure. Suntem pătați de subiectivism. sufletește toți ar trebuii să ne călugărim. privesc într-un necuprins de speranțe și îmi doresc să-mi vad moartea strălucind mai tare decât venus. înțepeniți de gât din cauza gândurilor. sufletul nostru se poate transforma într-o gorgonă (mușcă, înveninează, și omoară cu privirea). ca o ultimă explozie de lumină a lămpii înainte să se stingă, așa și Bucureștiul în frenezie înainte de toamnă. pe suprafața scorojită a ploapelor se afla

Era o femeie simpla. Viata o invatase ca lucrurile  complicate nu au mai niciodata un sfarsit fericit. Toate dorintele si visele ei ramasesera undeva intr-o negura a trecutului ei. Nu exista finaluri fericite ca in povesti. Ci doar sfarsituri mai putin tragice. Uneori se intreba cum se terminase tineretea ei..sau daca se terminase. Agitatia oamenilor din jurul ei a fost intotdeuna continua. Acum, de cativa ani, lipsea. Realiza asta deabia acum. Nu mai folosise demult un mijloc de transport si acum venea iar in capitala. Sirul gandurilor fuseserupt de o dorinta de a si le scrie pe ceva. Nu era nici tanara nici batrana. Era in perioada cand lucrurile se aflau intotdeauna la o raspantie. Cum autocarul tremura, scrisul ei capatase o nuanta hieroglifica, ca si cum ar fi fost scrijelit. Ii era teama. De cand era mica se stia o fricoasa. I-a fost teama mereu sa dea un examen sau o evaluare. Niciodata nu a fost indeajuns de pregatita cat sa infrunte un examen fara frica. Nu a mai incercat demu