amintiri

Era o femeie simpla. Viata o invatase ca lucrurile  complicate nu au mai niciodata un sfarsit fericit. Toate dorintele si visele ei ramasesera undeva intr-o negura a trecutului ei. Nu exista finaluri fericite ca in povesti. Ci doar sfarsituri mai putin tragice. Uneori se intreba cum se terminase tineretea ei..sau daca se terminase. Agitatia oamenilor din jurul ei a fost intotdeuna continua. Acum, de cativa ani, lipsea. Realiza asta deabia acum. Nu mai folosise demult un mijloc de transport si acum venea iar in capitala. Sirul gandurilor fuseserupt de o dorinta de a si le scrie pe ceva. Nu era nici tanara nici batrana. Era in perioada cand lucrurile se aflau intotdeauna la o raspantie. Cum autocarul tremura, scrisul ei capatase o nuanta hieroglifica, ca si cum ar fi fost scrijelit. Ii era teama. De cand era mica se stia o fricoasa. I-a fost teama mereu sa dea un examen sau o evaluare. Niciodata nu a fost indeajuns de pregatita cat sa infrunte un examen fara frica. Nu a mai incercat demultgustul examenului. Ii era si mai frica...nu a luat niciodata pastile de inima