Julie spune...

am ramas intr-o pelicula neagra. pe ce te bazezi? pe ceea ce vad in jurul meu. pe ce te bazezi ca vezi? pentru ca simt. pe ce te bazezi ca simti? pentru ca...din instinct. pe ce te bazezi ca ai instinct? pentru ca asa m-am nascut, cu instinct. pe ce te bazezi ca te-ai nascut cu instinct? pe ceea ce stiu. pe ce te bazezi ca sti ceva? pe... pe ce te bazezi?

fericirea e ceva nobil si nu poate fi avuta si ``mancata`` asa cum faci cu carnatii... sa fii fericit inseama mai mult de a avea o zenzatie de plutire pe moment.fericirea e in doua: fericire sufleteasca si fericire trupeasaca. cea trupeasca o reprezinta mintea sanatoasa in trup sanatos, asta in primul rand; o existenta fericita este aceea in care nu exista boli cronice, nu exista sanatate subreda, nu exista probleme de constiinta insolubile, nu exista remuscari in care omului nu-i este urat cu meseria pe care o face, in care omul nu-si duce viata cu semeni incompatibili lui(asta ar insemnaca fiecare sa aiba lumea lui separata de ceea ce-l inconjuara); deci in care echilibrul esential nu este stricat de cauze fizice sau psihice. insa toate acestea ar insemana ca pacatul sa nu fi fost cunoscut de omenire.deaceea in ziua de astazi fericirea trupeasca si-o face fiecare om in parte. fericirea sufleteasca are insa conotatii mai nobile decat orice si nu poate fi confundata cu bucuria care

sunt scarbita de lume si de faptele ei. imaginatia se naste din cultura. libertatea e putreziciune; fertila e constrangerea , care e necesitate interioara si principiu al cedrului. era si timpul ca cineva sa faca lumina in societatea asta depravata si ingrata; care se hraneste cu minciuni si adevaruri pe jumatate. atunci cand credinta se stinge , divinitaea e cea care moare. ce voi face in mormant? iti dau o prajitura in fata tuturor. de ce? ca sa arat lumii ca imi esti prieten. in clepsidra totul e rece ca in desert noaptea. un vis ce-si inmoaie aripa-n amar si multe-s dureri, da-s putine placeri viata-i o balta de vise rebele, un basm pustiu si urat. primim ce ni se pare frumos, dar frumosul e-un monstru  cu mii de fete.vreau sa fiu doar o umbra ce calatoreste. m-am infasurat in propia-mi panza. cat de greu e sa traiesti; si o spun pentru ca ma trait asta. am fost moarta in propia-mi tacere. sa-ti spun ca pic mereu in acelasi abis si ma lovesc de aceeasi nepasare. in

ce sa scriu ca totul e mort si lasat in gol?cand toate subiectele sunt moarte...