sinusuri
ma intorc mereu in acest spatiu...parca ar fii atemporal. De ce tind sa imi chinui inima cu fervori de genul? Am asa mare nevoie de o evadare? Dar probabil cum i-am spus si tatei, "simt nevoia sa ma relaxez". Aici la tara timpul trece altfel. Parca mai incet; parca soarele sta mai mult pe cer ca tu sa-ti termini treaba. A fost, cred ca, prima oara cand am muncit asa si nu am avut nimic de comentat. Aveam senzatia ca am sa raman acolo si nu voi avea vreo data vreo grija. Imi e dor de timpul ala, de soare, de vremea aia...imagini..Acolo totul e parca din alta lume. E atat de incarcat energetic incat as vrea sa stau acolo , in letargie, toata viata. De ce? Pentru ca totul trece altfel, pentru ca nu e nimic sa ma judece , pentru ca fac ce vreau...fara sa fiu criticata. Si totusi la un moment dat va fi constiinta , care imi va arata ceasul realitatii si nu al acelei realitati care ar fii taramul fermecat din "Tinerete fara batranete si viata fara de moarte". E ciudat