Julie spune...

La ziua unui neam de al nostru din familie. Eu catre fiul sarbatoritului: -De ce zici asa G? De ce zici de rau?Crezi ca oamenii se duc si fac o scoala de soferi si invata pentru ea asa din placere? Nu, intai fac asta de nevoie. Ca in ziua de azi e nevoie sa ai un permis. Ca ai nevoie sa te duci la munca si sa-ti faci treaba si apoi placere. De ce zici tu ca daca vede ca nu l-a luat din prima, de ce mai incearca? Pentru ca trebuie sa il iei. Tu de ce te-ai dus la facultate? Nu vezi ca nu poti? De ce ai mai facut un liceu? Te vezi pe tine muncind intr-un birou? Tu nu vezi ca n-ai nici o treaba cu facultatea? Tie iti place sa te plimbi cu masina. -Pai.. -Pai vezi cum e? Sa te dea cineva inapoi si sa-ti dea peste picioare? Tu de ce faci asta? Oamenii au nevoie de incurajare. De incurajare sanatoasa, nu sa-l incurajezi in prostie, dar intre prostie si dorinta de a face ceva bun e o limita. Intre timp restul oamenilor, parintii nefericitului care a avut ghinionul sa intre in gura mea, b

Am hotarat sa ne vedem seara intr-un loc retras din mall. Cand am ajuns era deja acolo in colt pe telefon. Trista. Si eu eram trista dar nu as fi vrut sa ma copleseasca asta. Venisem ca sa o fac sa se simta mai bine si dintr-o dorinta proprie de egoism ca sa ma simt si eu mai bine. Trecuse un an...lung si scurt in acelasi timp. Ea prin spitale eu la limita nebuniei si uitari in acelasi timp. Cand m am asezat la masa parca se aliniasera plantele. Ma invaluise un sentiment de calmitate demult uitat. Ma facea sa ma simt fericita ca o fac sa se descarce. Dar o simteam usor distanta la inceput. Cu timpul atmosfera dintre noi a devenit mai calda...ca la inceputuri. Ne-am despartit cu zambete si promisiunea de a ne revedea. Pe drum inapoi m-a facut sa zambesc ideea de a fi psihologul de serviciu in viata prietenilor mei...sau a oamenilor. Nu stiu daca careva ma mai considera acum un prieten sau doar o cunostinta cu care au amintiri. Un pic trist. Dar la momentul acela pentru mine era doar z

"Am pierdut nkg de cand cu ea.." Am urat intotdeuna Iubirea pentru lucrurile astea. Intr-o scrisoare recomandata am sa-i scriu sa nu se mai bage in vietile oamenilor si sa-si vada de viata ei trista cu copilul ei  cersetor descult care doarme numai pe strazi si pe scarile caselor.