Julie spune...

trece timpul metaforic, eu raman in urma lui si cu pasi marunti m-aproprii...  planul notelor,bucatilor, canta-ncet,marunt pe aleea castanilor pasesc incet,marunt pe urmele timpului. metaforic, am parul in plete si iarasi timpul sufla in par aurul frunzelor,moarte. si iarasi rochia,neagra de matase imi lasa picioarele goale, albe,fara soare,inghetate. iar eu din nou ma aflu pe aleea castanilor cu pasi marunti pe urmele timpului...

In ochii zarii se vede incomparabila lumina a trecutului. In nevoia de a creste, simti nevoia de a te hranii.Sufleteste te hranesti cu zboruri ale vietii, cu amintiri razlete care legate  intre ele intocmai ca o panza de paianjen se stratifica si iti ridica atat de delicat sufletul, spre un orizont cu lumini ciudate care pe zi ce trece, ori te bulverseaza si te fac la un moment dat sa cauti ca amintirile ce te fac sa cresti, sa fie altele;ori ajungi sa accepti sa lasi ca panza sa curga pana va venii ploaia-sfarsitul amintirilor si sfarsitul tau. e ciudat ca vorbesc de ploaie ca de un calau, ca un legiuitor; cand tocmai ploaia si mai ales cea calda face sa apara viata.ploaia distruge numai , poate mladierea unor ``constructii`` usoare ploaia ajuta nevoia gandurilor, inlesneste statornicia si foarte rar, dar cand o face, o face destul de bine, da impulsuri enegetice omului ce aspira spre perfectiune

nu e nimic e forma si refugii ma pierd in lume si in edificii E-o stare aspra, somnoroasa de-o enervare, a simturilor, groasa ma simt sihastra si totusi sufocata. De ce?n-ar fi e continuarea ma mira lipsa mea Mizantropie. si in acelasi timp e ironie. nu mai suport ma simt ca rupta si totul in jur se-ntinde ca nervii mei mintali ce-mi fac fire albe, melanine mi-e somn si greata ;mi-e sila si de mine. nu pot gandii de stresul ce il am in mine. de-o enervare a maselelor si gura mi se strange strans lipita, buze cu buze, imi vine a striga de teama ca nu cumva ,sa strig in mine si sa raman asa; cu-o aspra dezolare cu-o decadere mare si mi se umple gura de noroi si cele. nu pot varsa, ca nu am ce imaginar, eu ma sufoc mi-e somn si tot in dezolare. mi-e inima batanda, tremuranda. ca golul ce il am in mine as vrea ca tot sa naruie sa arda tot. sa scap de tot. sa nu mai fiu.sa piara trup,in nefiinta nemurire. dar pe pariu ,ca tot aici raman in