Julie spune...

In oglinda vad o usoara nuanta de mama si o briza de vara de a lui tata. Imbatranita inainte devreme din cauza stresului, cu cearcane negre de la lacrimile varsate de cele mai multe ori fara rost si de la noptile nedormite la rand. Ma uit in oglinda in speranta ca o sa ma vad, nu ma gasesc.E o "ea" de vreo 23 de ani  care parca mi-a furat viata..dar nu o blamez..eu i-am dat-o.

Era amuzant, toti in jurul meu, si eu ascultand o melodie cu imagini de gay care reprezenta cea mai sincera iubire pe care am vazut-o vreodata.Agitatia aia de profesori si studenti simteam cum ma oboseste, dar in acelasi timp simteam ca nimic rau nu se poate intampla si totusi in spatele tuturor sentimentelor de bine stiam sigur ca ceva rau o sa se intample iar eu nu o sa pot face nimic in privinta asta. Era groaznic, un sentiment de panica continuu.Nu stiam daca e de la oboseala sau pur si simplu asta era una din starile mele naturale. Nu mai stiu cum sunt eu natural din moment ce de ceva timp incoace nu am mai dormit si sunt mereu obosita.Tot repetam melodia in speranta am sa ..nu stiam ce. Ma simteam ca dintr-o alta lume, ca venita de nicaieri si adusa acolo..voiam sa plang, gosh cat de mult imi venea sa plang, atat de mult incat as fi dat bani ca sa pot face asta. Eram in public, oamenii is satuli de drame..drame persnale..fara inceput fara sfarsit..eu deja eram la un nivel abstra