Julie spune...

Umbre ale trecutului Ce ne mai place sa ne mintim cu placerile de o clipa ale trecutului  si sa speram ca va fi totul perfect pe viitor, cand vedem clar ca lucrurile merg din ce in ce mai prost. foame de tristete ..poate ca am prea mult timp liber. oare problemele noastre sunt cu adevarat probleme? Sau asa ne dam atentie, ne facem victime in ochii nostrii ca sa ne acordam atentia minina dupa care tanjim de cele mai multe ori fara sa vrem.

Vreau sa ma reintorc la valori. pe deoparte simt asta, dar parca ma reintorc pe dos. dar oare chiar fac asta? Adica ce valori? Am? Sau  au devenit cam fade si isi pierd culoarea. Nu cred insa ca realizez in ce si unde sunt. Eu cred ca inca sunt in lumea mea si visez. Mi-am murdarit frumusetea cu fond de ten si rimel. De ce ma vait? Am facut asta demult. Dar de fiecare data cand o fac ma simt imbatranita si totusi ma simt batrana de fieare data cand ma uit in oglinda. ...lume mica de dureri si bucurii..placeri si contraceptii Uneori e dureros sa vezi oamenii din jurul tau cum sufera. Dar au o suferinta plutitoare incarcati de tristete pe sub piele. E greu sa exprim ce am simtit la ei. Un aer greu, apasator care ma ingradea. ..erau imagini gifate, cu contexturi gri ..printam iluzii nu-ntelegi nu-ntelegi  Da nu-nteleg..imi pierd viata..trece pe langa mine ca o suflare calda ...si eu ma uit

Aș vrea sa fac poze..vad atat de multe lucruri incat as vrea sa sa le imortalizez cumva, candva, sa le pot avea tot timpul. Vad oameni frumosi. Sunt inconjurata de oameni frumosi.Se pare ca nu sunt atat de rari pe cat s-ar crede. ...am plecat cand a venit S7.Sa-mi para rau? Nu, nicidecum. Nu-mi place sa ma arunc in viata unui om si nici sa ma bag in sufletul cuiva care nu vrea sa fac asta. Iar apoi nu știu cu ce l-as putea ajuta.Nici pe "a" nu stiu cum pot sa o ajut. Defapt nu stiu daca am ajutat pe careva..cred ca am intrat in viata oamenilor in incercarea de ama ajuta pe mine, si ghici ce...nu m-am ajutat. Nu am cum. Dar nu poate nimeni. Imi fac singura rau. Ma intristez singura. Poate caut tristetea. ...nu stiu de ce rad..sau de ce mai rad.Pentru ca ma seaca. Am reactia pe moment si apoi partial brusc ma opresc..in sinea mea simt tristetea...e un val care porneste din piept pana la varfuri.si dupa ce rad iar si iar, dar nestiind de ce. Si cu iluzia fericirii acesteia ma

oare chiar îmi hrănesc nebunia sau ..adică..chiar e nebunie sau așa sunt eu.bine nu că așa sunt eu ...Cum sunt eu? Poate că nu sunt îndeajuns de nebună ca să supraviețuiesc sau ca sa fiu inteligentă. Poate că deaceeia sunt proastă. Încă la o răscruce de drumuri, încă in impasul de a merge mai departe, încă între cele două văi din vis. Probabil toată viața o sa rămân cu goluri în mine din cauza unor lucruri pe care nu le-am făcut sau spus atunci când a trebuit sau am simțit nevoia. Nici măcar nu știu dacă intelectual merg înainte sau înapoi. ..iar mă ia somnul mai tot timpul suntem experți la a ne creea probleme când nu trebuie. Gândim prea mult, simțim prea puțin. Așa crezi? Si ce să simțim? ..Dau la schimb o Gorgonă.