Julie spune...

Exista o pasare ,numita de marinari ``pasarea fregata``,avand obiceiuri stranii si o putere ciudata..Oameni o pot vedea in toate regiunile ,dar ochiul omenesc inca n-a vazut-o  aproape de pamant.Cu aripi foarte mari ,pe care le poarta in innaltimi , ea zboara lin.Oameni din nordul indepartat  o vad la miezul noptii miscandu-se prin vapaile aurorei , zburand cu aripi  ferme prin acele  flacari groaznice, luand culoarea valurilor de lumina care se umfla si se inalta  in jurul ei. Oamenii de la tropice o vad in canicula dupa-amiezelor ,cu penajul ei inrosit de razele feroce care se umfla si lovesc imprejurul ei. In mijlocul fervoarei lor ardente,ea pluteste maiestuos ,neobosit.N-a mai fost vazuta nicioadata abatandu-se de la linia ei semeata  si facand vreo miscare laterala. Pentru multi ,ea este un mit;pt altii, ea este un mister .Unde este locasul ei ? O intrebare potrivita! Sa mai adugam una.Cine ii va pune sare pe coada ?``Unde locuieste ea?;Unde a fost ea zamislita?`` Nmeni nu sti

Imaginatie bolnava suflare de vant, viata neagra, cerul este gata sa cada dar  tu nu-l mai simti eu sunt omul din visele tale sau copilul plangand. teroarea despartirii nu mai e ceva important. in tot ce s-a spus nimic nu-i ascuns. doar copacii mai sprijina cerul resemneaza-te. singuratatea e dura pentru toti. dar gandesti, pierdut printe ruinele vietii altora pastreazi cu tine amintiri vechi, chiar imaginare... dar am adormit pe zapada in resturi de timp; este creatie imaginara, pleonasm. si e simplu, se naste din modestie in simplitatea lucrurilor trecute, mai bine asa... dar visele, Visele oare se-nplinesc? as spune da, dar pt unii as mintii.... 

Apasa asupra inimii mele  greutatea lumii ca si cum as fi  in dus-o in spate.In singuratate, sprijinindu-ma de un copac si incrucisandu-mi bratele pe piept in adiarea serii i-am primit ca zalog pe cei ce aveau nevoie sa-si gaseasca semnificatia pierduta . Apasa asupra inimii mele greutatea tuturor acelora care nu pot sa gaseasca un umar de sprijin.Refuzati de ai lor sau despartiti de ai ei.Si cel care , intins pe patul sau de mizerie, nod de suferinta ,isi suceste si rasuceste trupul , mai nefolositor decat o caruta zdrobita, chiemand moartea , poate , dar respins de ea , si strigand :``La ce bun, Doamne?!La ce bun?!``...

Da,prietenie.Ar fi frumos daca ar fi adevarat.Dar nu este.In ziua de azi prietenia se cumpara cu bani.Da adevarat, ea necesita bani, insa are nevoie cu adevarat de incredere, loialitate, sinceritate.``Calitati`` care sunt greu de gasit , dar sunt apreciate de oameni. Nu poti trai intre oameni fara a cunoaste macar unul.Chiar dak o prietenie se formeaza mai greu(nu in cazul meu :D ) cred ca dupa un timp poate fi vorba si de incredere loialitate si sinceritate. Singuratatea inseamna , mult .Am incercat si am vrut sa traiesc asa, dar nu am reusit; poate pentru ca mi-am dat seama ca nu pot, si ca imi fac prieteni fara sa vreau.Cand esti singur privesti lumea altfel; ca pe un univers paralel , care se comporta ciudat ; insa ea la radul ei te considera ciudat.Din acest motiv eu sunt scarbita de ea.In incercarea ei de a infaptui  ``Cauza Mareata``(care app nu-i inteleg rostul, sensul), se murdareste de ``treburi murdare``.Opinii publice bazate doar pe barfe, care ``infrumuseteaza`` acest t

te rog  spune-mi cine esti, pentru ca sunt curioasa. si apropo imi place imaginea pe care o ai. si tu esti destul de ...profund.imi place.

Iata de ce trebuie sa ti mereu treaz ceea ce este maret in om si sa-l convertesti la propria sa grandoare. Caci hrana esentiala nu vine din lucruri , ci din ceea ce leaga lucrurile intre ele . Frumusetea chipului nu exista decat prin reflectarea fiecarei parti in toate celelalte. Am aflat acest adevar , si anume ca puterea  pierduta nu se redobandeste niciodata. Caci numic nu este mai adevarat sau mai putin adevarat;ori minciuna ori adevar.Moartea este pretioasa datorita dragostei.iar cel care si-a transpus viata in lucrul bine facut si care dainuie mai mult decat viata , in templul ce-si croieste drum prin secole , acela accepta sa moara daca stie sa desprinda palatul din diversitatea lucrurilor , daca este orbit de maretia lui si doreste sa se contopeasca cu el. Caci nu accepti decat ce este evident.dar nimc nu este evident.Se-ntelege greu in numele carui adevar limpede, a murit  sau altul. Caci puterea nu se explica prin rigoare ,ci numai prin simplitatea limbajului.Desigur ri

Sunt eu.Sunt Iulia ,sau julie ,sau o fata ,sau nimeni. NU sunt speciala ,sunt doar eu . Incerc sa fiu  cineva insa nu cred ca am sa reusesc .De ce? Sunt naiva, sunt curioasa,temotoare,emotiva.Incerc sa ma schimb,sa scap,de slabiciuni, insa, tot ce reusesc este sa ma  ranesc , sa ma intep in rautatea si indiferenta oamenilor,Si de fiecare data  cand ma ridic de la pamant , imi spun ca voi fi  tare , ca voi rezista ,insa repet aceleasi greseli , pasesc cu aceasi incredere pe drumul acesta de spini numit <viata>.De ce mai incerc.Pentru ca asa sunt eu si nu ma pot schimba...

Ma simt ciudat. parca as fi in corpul altcuiva, se schimba. Traiesc intr'o gloata de celule, intr'o adunatura, care supravietuieste pe pamant 70-80 de ani apoi intra in pamant si putrezeste. ai spune:ce urat! dar asa e. nu pot schimba asta. organism si alte cuvinte stiintifice care ma duc sa zicem...in ceata. nu-mi place. dar nu pot face nimic. abia astept sa mor. astept lucrul asta ca si cum as astepta vacanta. ma resemnez. o sa astept 60-70 de ani ca sa mor. trec prin anii astia si gata. o sa merg ca pe un drum lung: pe jos, cu mainile in buzunar si capul gol. ciudata viata. as vrea sa fie si mai monotona de atat. sa stau pe o banca si viata sa treaca pe langa mine, dar e prea lejer si nu pot, desi as vrea e inutil. tot ce fac e inutil. o sa vorbesc putin ca sa nu fiu plictisitoare, ca sa se creada ca sunt misterioasa. mai sunt si uituca. intrebarile interesante le pun cuiva, dupa ce, nu mai vorbesc cu persoana respectiva...in mintea mea.

Nimic Doar tu Undeva pe un drum Nu pot gandi, Plictiseala Doar ea si atat Nu pot scapa de sila Nu, nu e asta E suflare de vand E in van E banalitate Simplitate Frunze moarte Putregai Apa si pamant Noroi si stele Picaturi de miere Dulce acrisor Acadele Ciocolata Imaginatie Cuvinte goale Prajitura Stari Foame si satietate Ceva, o trebuinta Nu stiu ce Nu stii ce E doar atat...

Cand se va naste o a doua intrebare v-oi gasi si raspunsul pentru ca se nasc o data si nu pot muri niciodata. Cand va fi o alta lume in afara de cele existente acolo ma v-oi duce eu pentru, ca m am saturat de asta (pentru ca toate lumile au fost descoperite de cineva). Cand viata mea va fi pe sfarsite eu nu v oi mai putea sa iau alte decizii pentru ca le am luat pe toate inainte. Cand v oi putea sa visez atunci lumea are sa si gaseasca sfarsitul pentru ca deocamdata totul este real. Cand lumea ma va face regina atunci v oi fi moarta pentru ca deocamdata sunt data la o parte. Devreme ce toate afirmatiile sunt adevarate vor urma, in timp, altele care sunt bazate pe timpuri, experiente, oameni si totusi vor intoarce granita adevarului, vor iesi din spatiul fizic, respirabil; dar vor fi adevarate pentru ca va fi sfarsitul.......

nu ai nimic esti un nimic gandesti la rece cand inima fierbe nici o amintire nu ai nimic poate doar atat un simplu gand o simpla idee nu ai dreptul sa o exprimi nu ca nu ai putea dar nu ii pasa nimanui si ai doar atat o mana, un picior... un creier greu de folosit nu avea manual de instructiuni nu avea nimic era doar el l-ai folosit, dar nu cat trebuie ca sa vezi ca nu insemni nimic esti un nimeni nu print, nu fiu de presedinte doar un om de rand, o banalitate si doar atat spui tot timpul prostii nu spui nimic adevarat bine ca nu te ascula nimeni nici macar nu te vede bine te vede cand nu trebuie, cand nu ai nevoie si esti ciudat esti cum vrei tu dar tot nu esti vazut nu esti auzit orice ai spune esti doar atat, ceva obisnuit, un om de pe strada pe langa care treci si nu te intereseaza pentru ca nici nu il cunosti nici nu vrei doar...esti, doar atat ,o banalitatd ceva la ordinea zilei, simplu: doar atat...