ma uit in sus si vad un nor de ingrijorari; ma uit cum sa zbor ca sa dispar din lume. Am ganduri departe si mai mari ca mine.Nu-mi place scoala doar pentru ca exista; as dori sa invat si cunosc tot ce se poate cunoaste; dar nu in scoala, pentru ca trebuie sa iau note, iar notele ma deprima. ...esenta mea doarme, as vrea sa o pot trezi; gandul meu atipeste departe de mine . cuvinte grele imi dau tarcoale mintii; ingrijorari se aduna deasupra mea ca norii; as vrea sa fie nepasare ca si coroana cu frunzele copacului de deasupra mea. ...nestiinta mea ma face anosta si lipsita de stralucire. nu am pic de sclipire si sunt ca o piatra de care multi au norocul sa nu se impiedice. Imi zice ea: " Haide copila , ridica-te! Nu plange, de ce plangi? ai ajuns departe... Departe? poate , dar nu destul de departe ca sa simt ceva bun ca traiesc. De trait traiesc ,pentru ca nu am incotro; as vrea eu sinucidere dar de fiecare data esueaza.Ma duc mereu pe marginea prapastiei si ma intorc inapoi;
Postări
Se afișează postări din noiembrie, 2011