Julie spune...

Se zice ca ``Iubirea da dependenta``. as vrea sa cred... imi vine mereu in minte  ``si apoi ai aparut tu ...ca un bob de lumina chinuit de intuneric.`` eram in curte intr-o camasa alba  si am iesit in drum. era intuneric, doar stele erau pe cer, iar eu aratam  ``ca un bob de lumina chinut de intuneric``...mi-am adus aminte de asta si  am inceput sa plang; apoi am  vorbit cu Tatal; o dorinta, intrebari...si o alta expresie: ``Opreste intrebarea si gaseste raspunsul``; iar eu am raspuns: ``chiar daca opresc intrebarea nu gasec raspunsul si pentru ca sunt multe intrebari``. mi-am dat seama intr-un moment de luciditate cat de desavarsita este creatia  Tatalui si ca noi ar trebuii sa o desavarsim si sa fim apogeul ei, dar am dat gres de fiecare data si dam in continuare. Cineva drag spunea : ``la oameni totul ar trebui sa fie frumos,de la haine pana la suflet``. ar trebui sa facem lucruri spre slava lui Dumnezeu...insa cu toate acestea, cu toata incapatanarea noastra , El desavarseste t

obsesie, obsesie nebuna, obsesie. nevoie de eliberare: nu pot , pur si simpu nu pot. Ce fac? nu stiu, doar raman, visez, sper, ma hranesc cu ganduri si conversatii si vreau sa ma rup de tot. ``Lasati-ma in pace!`` striga vocea. Ma nenorocesc singura sau ajung innapoi spre inceput. Oare refuzul? Ce mai exact inseamna refuzul? ...vreau sa plang si din nou am ramas fara lacrimi A spus ca am fost ca o fantoma si nu poate sa-si explice asta; ca un raspuns: pot sa fiu si acum. respiratie intretaiata si tremur. ...am construit si eu un zid si s-a daramat; de ce l-am facut . nu stiam oare ca nu trebuie si ca oricum o sa se darame? ba da , dar din orice speranta la mine rasare un castel ca sa ma ascund in spatele lui...

de ce sunt bune cartile? Ce s-ar intampla daca oamenii nu ar mai citii? ce-i drept trebuie ca oamenii care scriu sa nu mai scrie. Dar ce inseamna cartea pentru om? pentu un om; depinde ce om.un om obisnuit care a invatat de  Preda, Alecsandrii,Paler sau mai aude de Kant; pentru acest om cartea inseamna o eliberare, un timp bine folosit in favoarea lui si a mintii sale,   pentru care aceste momente sunt de delectare. Daca aducem insa vorba de societatea romaneasca am putea spune ca majoritatea oamenilorar cred ca timpul acordat cartii e putin sau invers; nu stiu, dati cu banul.Dar personal ,cred caci cartea a ajuns sa fie subapreciata  ori sa fie pentru persoanele in varsta sau intelectuale;parerea mea. Insa in continuare e loc de prostie si dezinteres.Nu mai zis ca educatia e la pamant ; nu ma refer in scoli pentru ca niciodata un profesor iesit din facultate nu o sa-ti zica ``Nu citii!``sau nu stiu, din nou parerea mea; dati cu banul; ma refer  in familie; daca mama si tata nu au

si daca iubesti si daca taci si daca spui ceva...nu intereseaza pe nimeni ne gandim si daca, dar de ce nu facem?  pentru ca ne blocam ,pentru ca nu putem ,suntem slabi si tot ce facem din inima ne slabeste si ne lasa fara puteri. numai cand vine vorba de ura ajungem de ne invins ...ce spun? poate ca e invers...poate

ca ceva ce nu are sens, ca ceva invechit o lume demodata ramasa in urma.... sa explodez in mii de cuvine ,norii zdrenturosi ar cadea peste mine;ar frange lumina palida a lunii, o luna de toamna tarzie ; cerul nu s-ar misca. schitat cu cenusiu pe cerul sumbru.... iarasi incerci sa dezertezi ? ma inteaba mereu ea ma ucide gandul asta, ma arde ; pana nu o sa ma simt impacata nu o sa pot merge mai departe...nu e o durere, e mai degraba un declin, alunecare de pe o coasta abrupta. ce gresesc intotdeauna va fi un regret, si   voi trai cu el.                                                  

si a murit. rasuna in capul meu acest verdict de cand mica vietate si-a dat duhul in bratele mele.dupa atata chin si agonie , a plecat. se puteau face multe , dar nu s-au facut. nu stiu ce, poate faptul ca l-am jelit innainte sa moara ma face acum sa fiu fara lacrima; si totusi simt o durere in mine greu de conceput...parca...parca s-ar fi rupt ceva in mine. Cred ca o sa se rupa de multe ori pana o sa ajung om. ...ma face sa ma simt incapabila...

...s-a stricat.oftez si ma asez.nu stiu ce sa fac as vrea sa ma obisnuiesc cu gandul  ca o sa traiesc in anonimat ...ba nu, tre` sa gasesc problema ...ma doare capul ;oare pe oameni ii doare cand gandesc?

Uite-o! la ce m-am gandit cand am desenat-o? nu stiu, chiar nu stiu. Imi amintesc ca era amuzant si era o admosfera comica... se spune ca imaginatia isi are radacinile in subcostientul nostru. La ce m-am gandit?la nimic. cu siguranta la nimic.totul era asa de ``comod`` incat nu ma gandeam ca daca ii place atunci pot sa o termin.dar...tot ce am desenat acolo s-a adeverit, mai putin frunzele, iar cusaturile sunt incapacitatile mele. Da, nu sunt multumita cu raspunsul ca nu m-am gandit la ceva.

si ca sa vezi ce amuzant e Timpul. m-am certat cu el si acum face totul pe dos, nu vrea niciodata sa ma asculte si o i-a mereu innainte. nu apuc sa ma bucur niciodata de prezenta lui