liniste

Se zice ca ``Iubirea da dependenta``. as vrea sa cred...
imi vine mereu in minte  ``si apoi ai aparut tu ...ca un bob de lumina chinuit de intuneric.``
eram in curte intr-o camasa alba  si am iesit in drum. era intuneric, doar stele erau pe cer, iar eu aratam  ``ca un bob de lumina chinut de intuneric``...mi-am adus aminte de asta si  am inceput sa plang; apoi am  vorbit cu Tatal; o dorinta, intrebari...si o alta expresie: ``Opreste intrebarea si gaseste raspunsul``; iar eu am raspuns: ``chiar daca opresc intrebarea nu gasec raspunsul si pentru ca sunt multe intrebari``.
mi-am dat seama intr-un moment de luciditate cat de desavarsita este creatia  Tatalui si ca noi ar trebuii sa o desavarsim si sa fim apogeul ei, dar am dat gres de fiecare data si dam in continuare. Cineva drag spunea : ``la oameni totul ar trebui sa fie frumos,de la haine pana la suflet``.
ar trebui sa facem lucruri spre slava lui Dumnezeu...insa cu toate acestea, cu toata incapatanarea noastra , El desavarseste totul si imi dau seeama ca a facut totul desavarsit.Si atunci de ce gresim? aici se afla un veritabil paradox. El ne-a facut desavarsiti din punct de vedere trupeste chiar si sufleteste; ne-a dat un suflet pur; si ne lasa pe noi sa alegem cine ne este stapan; din cauza alegerilor noastre intinam nu numai trupul ci si sufletul.
...uitandu-ma la cer si vorbind cu Tatal, am uitat de problme si zambetul mi-a revenit din nou pe chip. Insa va fi greu sa raman asa pe pamant, pentru ca nu vad nici o placere in lucrurile lumesti, insa imi doresc ca oamenii sa fie siguri ca dincolo de nori si stele este  Dumnezeu. NU un dumnezeu; ci Dumnezeu; sigura forta care are cu adevarat putere , care este deasupra tuturor lucrurilor si desavarseste creatia prin simpla sa existenta.