Julie spune...

cine sunt eu din punctul altcuiva de vedere? as vrea sa ma pot vedea prin ochii altei persoane.

-uneori ies pe starda ma imbrac si ma fac sa arat super si doar merg. ma uit in ochii oamenilor si incerc sa vad cum  sunt ei in cel mai intim colt al lor..cel mai vulnerabil..si anume momentul cand se indragostesc, ma intreb cum sunt  ei dupa ce se intampla asta, gesturi. acele gesturi de vina ..de vina fata de ei ca sunt asa..ca li se vede  slabiciunea asta -mi-e imi place sa citesc batranetea si oboseala in ochii oamenilor, si ma gandesc ce povesti ascund, sau ce fel de  viata duc  -asta e ceva ce nu trebuie sa citescti neaparat..nu e intim..oamenii nu ascund asta..nu e o slabiciune.. -si nu vreau sa ajung tipicul de om obosit care vine de la job seara, care se vede cum fuge viata din el. Si genul  asta vad peste tot metrou, tramvai..orce loc in comun   -incearca sa scape de oboseala si batraneta doar ii intristeaza..dar dupa un timp, doar ajung sa fie ..resemnati , pentru ca asta ne e cursul nostru ca oameni  s-au dus timpurile cand omul se credea ca e facut pentru arta cand toate

sufletul e facut sa faca arta. noi suntem facuti sa facem arta. pentru asta suntem creati. nu ar trebuii sa facem altceva, pentru ca nu ar trebuii altceva sa ne preocupe. nu ar trebuii sa existe nimic altceva care sa ne fure mintea decat arta.

huh? cum adica? cum adica? dar eu nu vreau. dar eu nu vad rostul. nu inteleg de ce. chiar, de ce? de ce trebuie sa traim? sa ne nastem? care e scopul?exista un scop? unul care sa merite sa lupti pentru el si sa lupti sa ramai in viata, si sa ai o viata? eu nu cred am impresia ca suntem niste entitati care am fost trimise aici ca o condamnare la moarte. ca o sentinta. ma intreb ce se intampla cu cei care nu au fost condamnati? iertarea exista doar ..adica e facuta pentru noi dinainte..e ca si cum venim aici pe pamant si ni se mai da o sansa sa scapam, e ca si cum la sarsitul vietii se hotaraste daca avem pedeapsa cu "moartea sau viata vesnica".