convorbire

• -uneori ies pe starda ma imbrac si ma fac sa arat super si doar merg. ma uit in ochii oamenilor si incerc sa vad cum sunt ei in cel mai intim colt al lor..cel mai vulnerabil..si anume momentul cand se indragostesc, ma intreb cum sunt ei dupa ce se intampla asta, gesturi. acele gesturi de vina ..de vina fata de ei ca sunt asa..ca li se vede slabiciunea asta
  -mi-e imi place sa citesc batranetea si oboseala in ochii oamenilor, si ma gandesc ce povesti ascund, sau ce fel de viata duc 
  -asta e ceva ce nu trebuie sa citescti neaparat..nu e intim..oamenii nu ascund asta..nu e o slabiciune..
  -si nu vreau sa ajung tipicul de om obosit care vine de la job seara, care se vede cum fuge viata din el. Si genul asta vad peste tot metrou, tramvai..orce loc in comun -incearca sa scape de oboseala si batraneta doar ii intristeaza..dar dupa un timp, doar ajung sa fie ..resemnati ,pentru ca asta ne e cursul nostru ca oameni s-au dus timpurile cand omul se credea ca e facut pentru arta cand toate gandurile se duceau spre divin spre pur si cand asta ii intinerea ne degradam..ca umanitate -dar nu e imposibil ;si nu imi place sa vad omul in slabiciunea lui, astea sunt lucruri care ar trebuii ascunse..si da suntem intr-o degradare continua
•