ca ceva ce nu are sens, ca ceva invechit o lume demodata ramasa in urma....
sa explodez in mii de cuvine ,norii zdrenturosi ar cadea peste mine;ar frange lumina palida a lunii, o luna de toamna tarzie ; cerul nu s-ar misca.
schitat cu cenusiu pe cerul sumbru....
iarasi incerci sa dezertezi ? ma inteaba mereu ea
ma ucide gandul asta, ma arde ; pana nu o sa ma simt impacata nu o sa pot merge mai departe...nu e o durere, e mai degraba un declin, alunecare de pe o coasta abrupta. ce gresesc intotdeauna va fi un regret, si   voi trai cu el.                                                  

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

amortesc

Printre lacrimi

nu stiu