o pasare
Exista o pasare ,numita de marinari ``pasarea fregata``,avand obiceiuri stranii si o putere ciudata..Oameni o pot vedea in toate regiunile ,dar ochiul omenesc inca n-a vazut-o aproape de pamant.Cu aripi foarte mari ,pe care le poarta in innaltimi , ea zboara lin.Oameni din nordul indepartat o vad la miezul noptii miscandu-se prin vapaile aurorei , zburand cu aripi ferme prin acele flacari groaznice, luand culoarea valurilor de lumina care se umfla si se inalta in jurul ei. Oamenii de la tropice o vad in canicula dupa-amiezelor ,cu penajul ei inrosit de razele feroce care se umfla si lovesc imprejurul ei.
In mijlocul fervoarei lor ardente,ea pluteste maiestuos ,neobosit.N-a mai fost vazuta nicioadata abatandu-se de la linia ei semeata si facand vreo miscare laterala.
Pentru multi ,ea este un mit;pt altii, ea este un mister .Unde este locasul ei ?
O intrebare potrivita! Sa mai adugam una.Cine ii va pune sare pe coada ?``Unde locuieste ea?;Unde a fost ea zamislita?`` Nmeni nu stie. Se stie doar ca, peste furtuna, deasupra tumultumului curentilor transversali,aceasta pasare a cerului cu aripi independente care dispretuiesc sa loveasca aerul pe care se odihneste, ea se misca grandios .Ce idee mareata! O alta pasare zboara fara a-si misca aripile ,dispretuind sa loveasa aerul, ea o poate face tot atat de bn, pentru ca loveste toata creatia .Aceasta va fi speranta mea. La ambi poli ai vietii , mai presus de norii supararii si de furtunile care se abat peste mine, cu aripi semete , neobosite, dispretuind pamantul , ea va zbura...Niciodata nu se va abate de la linia ei sublima de zbor. Ea va fi vazuta in dimineta vietii mele , in caldura dupa - amiezelor .., cand umbrelele se ivesc iar soarele meu va apune- ca sa folosesc modul vostru de exprimare folosindul pe al meu ;cand umbrele dispar ,soarele meu va aparea , ce va mai ramane de vazut din mine va fi aceasta speranta de castig prin moarte atunci cand ea porneste cu aripa-i ferma si dispare in lumina vesnica.
Foarte corect, un indemn nu poate ridica un corp pe un piedestal; e nevoie de o mana sau de un picior pentru a realiza acest lucru. Dar ce este cucernicia moumentalei imaginatii si a unei experiente de viata complexe , lucru care poate fi dobandit cand timpul va fi bland si ne va acorda cel putin un gram de speranta.
In mijlocul fervoarei lor ardente,ea pluteste maiestuos ,neobosit.N-a mai fost vazuta nicioadata abatandu-se de la linia ei semeata si facand vreo miscare laterala.
Pentru multi ,ea este un mit;pt altii, ea este un mister .Unde este locasul ei ?
O intrebare potrivita! Sa mai adugam una.Cine ii va pune sare pe coada ?``Unde locuieste ea?;Unde a fost ea zamislita?`` Nmeni nu stie. Se stie doar ca, peste furtuna, deasupra tumultumului curentilor transversali,aceasta pasare a cerului cu aripi independente care dispretuiesc sa loveasca aerul pe care se odihneste, ea se misca grandios .Ce idee mareata! O alta pasare zboara fara a-si misca aripile ,dispretuind sa loveasa aerul, ea o poate face tot atat de bn, pentru ca loveste toata creatia .Aceasta va fi speranta mea. La ambi poli ai vietii , mai presus de norii supararii si de furtunile care se abat peste mine, cu aripi semete , neobosite, dispretuind pamantul , ea va zbura...Niciodata nu se va abate de la linia ei sublima de zbor. Ea va fi vazuta in dimineta vietii mele , in caldura dupa - amiezelor .., cand umbrelele se ivesc iar soarele meu va apune- ca sa folosesc modul vostru de exprimare folosindul pe al meu ;cand umbrele dispar ,soarele meu va aparea , ce va mai ramane de vazut din mine va fi aceasta speranta de castig prin moarte atunci cand ea porneste cu aripa-i ferma si dispare in lumina vesnica.
Foarte corect, un indemn nu poate ridica un corp pe un piedestal; e nevoie de o mana sau de un picior pentru a realiza acest lucru. Dar ce este cucernicia moumentalei imaginatii si a unei experiente de viata complexe , lucru care poate fi dobandit cand timpul va fi bland si ne va acorda cel putin un gram de speranta.
Comentarii
Trimiteți un comentariu