Vasc

Imaginatie bolnava

suflare de vant, viata neagra,

cerul este gata sa cada

dar  tu nu-l mai simti

eu sunt omul din visele tale

sau copilul plangand.

teroarea despartirii

nu mai e ceva important.

in tot ce s-a spus

nimic nu-i ascuns.

doar copacii mai sprijina cerul

resemneaza-te.

singuratatea e dura pentru toti.

dar gandesti,

pierdut printe ruinele vietii altora

pastreazi cu tine

amintiri vechi,

chiar imaginare...

dar am adormit pe zapada

in resturi de timp;

este creatie imaginara,

pleonasm.

si e simplu,

se naste din modestie

in simplitatea lucrurilor trecute,

mai bine asa...

dar visele,

Visele

oare se-nplinesc?

as spune da, dar pt unii as mintii....