Prima saptamana

Dorm. Cam atat mi-a ramas de facut in putinul timp liber pe care il am. E cel mai productiv. Uneori se contopesc. Realitatea cu visele, visele cu realitatea. Nu-mi dau seama. Mereu abia astept sa se termine saptamana. E tot timpul o constanta incordare, ca lucrurile nu par a merge bine, nu sunt cum trebuie, gresesc, ceva nu fac cum trebuie sa nu ma port cum ar trebuii. Oamenii sunt ok, cred. Ii cunosc de trei zile. Ce poti sa cunosti despre zece oameni in trei zile. Deabia le-am retinut numele. Cred. Nu sunt rai, dar sunt mai buni ca mine in ceea ce fac. Ar fi bine sa ma integrez. Nu vreau sa fiu nevoita sa plec si de aici. Ma vad putin cam invizibila. Uneori nu-mi vine sa cred ca aici o sa fie locul in care o sa stau. Astept sa revin pe linia de plutire. Am iesit dintr-o iarna grea.
Merg cu tramvaiul pana acolo, Schimb doua. Ajung prima devreme rau. Abia se deschide magazinul din colt. In masina oamenii sunt aceeasi. In fiecare dimineata e un tip care e impracat la fel si coboara unde cobor eu. Intr-o zi am plecat mai tarziu de acasa si am nimerit iar acceasi masina. I-a dat bani unei batrane o odata cand sa coboare.
Uneori sunt cam multi oameni. Multe femei de varsta mijlocie plus. Unde merg oare atatia oameni? Nu-mi place sa stau inghesuita. Dar asta e. Mergeam de trei statii si cand sa coboare un tigan mi-a facut cu ochiul iar o femeie mi-a zambit vazand asta. Iulia cuceritoarea.
Ma intreb cum o sa fie la vara cand ma intorc de acolo. De obicei trec pe langa tribunal. Am auzit ca pana la trei dupa-masa poti sa asisti. N-am nici o sansa.
Parca ma duc la scoala asa ma simt.