Echos - Haunt

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Printre lacrimi

 Ma simt ca un impostor in propia mea viata, din ce in ce mai mult. De la o vreme parca simt lucruri pe care nu ar trebuii sa le simt. Si simt mai mult decat ar trebuii. Nu inteleg de ce a devenit complicat. Era asa simplu totul inainte. Am stricat tot. Cu mine, cu cei din jur..cu tot. Si m am pierdut. Nu asa ar fi trebuit sa fie. In primul rand nici nu se punea problema sa fie ceva. Undeva pe drum m am pierdut pe mine. Nici nu cred ca m am avut. Imi leg mintea de distrageri si uit mereu unde sunt. Chiar nu stiu ce sa fac si atunci cand am impresia ca am reusit sa ma adun vad ca mai mult ma imprastii. Ce e cel mai trist  ca n am pe nimeni cu care sa vorbesc. Cel putin asa ma simt. Ma vad din ce in ce mai singura. Chiar nu vreau sa ranesc pe nimeni. Asa ca ajung sa ma ranesc singura doar ca sa fac zilele mai usor de trecut peste ele. Ma urasc atat de tare incat... Si nu e nimic care sa ma ajute cu adevarat. Cel putin nu stiu eu. Si ma gandesc din ce in ce mai mult sa tin pentru...
Citiți mai multe

nu stiu

Ce am pierdut? Stiu ca am pierdut ceva.  Si acum cand aflu, doare foarte tare.  Dar nu stiu de ce. Ceva simt cum se distruge in mine. Parca daca ma fac cumva fericita doar innabus sentimentul ala de tristete, si ca poate sa urmeze oricand un moment in care nu l mai pot tine si am sa explodez si nu v a fi bine pentru ca ceva rau se v a intampla. Nu pot sa controlez ce se intampla...
Citiți mai multe

#2

Am hotarat sa ne vedem seara intr-un loc retras din mall. Cand am ajuns era deja acolo in colt pe telefon. Trista. Si eu eram trista dar nu as fi vrut sa ma copleseasca asta. Venisem ca sa o fac sa se simta mai bine si dintr-o dorinta proprie de egoism ca sa ma simt si eu mai bine. Trecuse un an...lung si scurt in acelasi timp. Ea prin spitale eu la limita nebuniei si uitari in acelasi timp. Cand m am asezat la masa parca se aliniasera plantele. Ma invaluise un sentiment de calmitate demult uitat. Ma facea sa ma simt fericita ca o fac sa se descarce. Dar o simteam usor distanta la inceput. Cu timpul atmosfera dintre noi a devenit mai calda...ca la inceputuri. Ne-am despartit cu zambete si promisiunea de a ne revedea. Pe drum inapoi m-a facut sa zambesc ideea de a fi psihologul de serviciu in viata prietenilor mei...sau a oamenilor. Nu stiu daca careva ma mai considera acum un prieten sau doar o cunostinta cu care au amintiri. Un pic trist. Dar la momentul acela pentru mine era doar z...
Citiți mai multe