taci, ca nu stii

vine un moment in viata fiecaruia cand incepe sa perceapa altfel lucrurile  din jur, cu alti ochi. Nu se schimba nimic. Daca am fi toata viata ahtiati dupa placeri am sfarsi tot mai repede. Dar si cel mai hedonit om are momente de luciditate in care isi schimba "privirea". Cu cat ai mai multe pe inima cu atat simti mai tare apasarea. Nu inseamna ca isi schimba moravurile, dar incepe sa se vada si in alta lumina. E greu de explicat cum in viata unui om se face o transformare mare, la un moment dat, fara ca aceea sa fie vizibila.
Continuam sa ne delectam cu promisiuni de spirit fara insemnatate, care ne amagesc. Dar ne plac amagirile, nu? Ne place sa ne amagim. E modul nostru de a ne demonstra ca traim; ca traim pentru ceva.
Cred ca suntem foarte perfecti in singuratatea noastra.
Ce ne leaga unul de altul, totusi?
Toti oamenii sunt puternici?
Puternici= imprevizibili?
Haide sa nu ne mai impiedicam de detalii trivile si sa fim ceea ce suntem facuti sa fim.
Ce suntem facuti sa fim?
Supremi ai clipei. Ai momentului. Paradoxal nu suntem nimic, controlati pentru ca vrem sa fim controlati.
Daca nu am fi controlati? Daca nu ar exista legi? De ce ar fi haos? De ce?
..avizi de putere.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

amortesc

Printre lacrimi

nu stiu