no

cu mult timp in urma , pe vremea cand pamantul inca incerca sa se cunosca pe sine insusi, cand pamantul se unea la proriu cu marea, cand nu existau padurile, si pe fata intregului pamant erau pete de pamant si intinderi de apa foarte mari, cand totul era in formare, a aparut din neant, din niste valuri foarte mari de pamant si apa, din florile de pe micile campuri din nisipurile deseturilor, o fata, o forma de viata, care fugea, fugea de haos, fugea de perioade istorice, fugea de oameni, fugea de pradatori care nu erau umani. ajunsa la limita proprie dintre pamant si apa, pe creasta care despartea pamantul de apa, s-a uitat la apusul soarelui si a disparut ca o mana de nisip in timp ce soarele intra in apa si se facea in flacari