raspuns

    Inceteaza sa te mai  vezi un monstru.Inceteaza sa mai crezi ca ai ajuns Bau-baul copilariei tale.Ce te-a adus in pragul viziunii unui  monstru  nu e conceptia pe care o aveai despre oamenii rai cand erai mic.Atunci cand erai mici habar nu aveai despre ce faci tu acum si esti privit de catre tine ca un monstru.Probail ca esti un monstru la fel cum poate suntem toti dar asta din cauza unor ganduri prea urate ca sa ne putem accepta ,despre noi.Tu esti monstru ca multi altii din motive total diferite decat cosmarurile tale din copilarie. Ce faci tu acum si te vezi ca un monstru e ceea ce sta si e in fiinta umana sa faca. E lucrul pentru care a fost programata sa traiasca, adica pentru scopul ei. Da, avem sinteza de animale si asta pentru ca asa am fost creati. De ce accepti asta? pentru ca e prea multa placere ca sa vezi cata durere ramane in urma.
    Esti mult prea entuziasmat de minimalul rau pe are il faci ca sa fi numit un monstru. Monstrii nu se accepta pe ei insisi, monstrii distrug, ca toti din jurul lor sa fie ca ei.
    Daca privesti lucurile vietii in piese diferite atunci imi pare rau dar privirea ta nu e limpede.Si chiar esti "generatia cu cheia de gat" si asta pentru ca oamenii traiau inca in frica. Nu poti sa zici ca nu ai crescut fara vise, eu cred ca numai cu ele ai reusit sa supravietuiesti. Fara ele nu ai fi avut copilarie. "Palatul tau de clestar" e insusi visul. Chiar credeai atunci ca viitorul tau va fii in alb, negru si gri? Eu cred ca nici o clipa cat ai fost tu in Palat nu ai vazut realitatea si ai trait intr-un vis. Ar trebuii sa vezi ca altii in alte copilarii nu au avut nici poarta Palatului. Aia sunt copii fara vise, sunt copii care au trait cu speranta si de la o varsta nici cu aia. Tu crezi ca ai trait fara vise? Nu te mintii singur. "Generatia cu cheia de gat" intr-adevar e un nume generic, doar si mama a facut parte din ea. Daca ati facut parte din ea nu inseamna ca ati crescut intr-o lume grii fara sa stii ce inseamna jocul si "afara". Nu poti sa spui ca nu ai avut copilarie. Sunt copii care pot,dar nu traiesc in aceeasi lume ,in aceeasi scara sociala ca noi. Sunt si exceptii, dar oricum in cazul tau nu cred ca scoala ti-a mancat copilaria.
    Nu incerca sa imi reporsezi ca te pun la un loc cu altii, dar imi pare rau sa-ti zic ca oamenii au multe lucruri in comun si sunt oameni si oameni. Chiar daca umanitatea ca si caracter nu ne uneste prea mult, deoarece calitatile sunt un achivment prea rar pentru noi. Defectele ne aduc impreuna,  ca mierea pe albine. Si avem multe defecte pentru ca nu stim sa le facem calitati.