de ce? de ce asa? de ce in felul asta?
pentru ca  altfel nu merge, nici nu va merge.
sunt atat de idioata, sunt atat, dar atat, mult prea mult.
nu suntem nimic. ne plictisim extrem de repede.
ciudati ahtiati dupa viata.
cand?unde? si de ce?
ma fascineaza felul simplu  de a privii lucrurile, al Andreei.intr-adevar, lucrurile sunt foarte simple in viata. numai ca noi reusim sa le complicam atat de mult incat ne distrugem propriile perceptii si sa ajungem  sa nu mai stim ce vrem.
visez, imi vine sa plang de fericire. e o fericire fara motiv.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

amortesc

Printre lacrimi

nu stiu