Isbells - Reunite (Niklas Thal Edit)

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

amortesc

 Se lasa iar ceata Usor usor, ca un fum in plamani, ma lasa fara aer, incet incet Incerc sa nu ma pierd Pamantul devine iar o mlastina Ma simt pierduta Nu stiu de ce trag atatea dupa mine Incerc sa merg pe doua drumuri in acelasi timp Raman fara vlaga Si timpul imi trece Amortesc
Citiți mai multe

Cei Blestemati

"Dincolo, in spatele muntilor de gunoaie si al padurior pe care le vedem de la balconul caselor noastre, acolo prin pustietatile acelea, umbla Cei frumosi si blestemati. Chipul lor straluceste si corpul lor arde. Sunt blestemati sa nu poata fi atinsi. Pe ei nici boala, nici moartea si nici dragostea nu-i poate atinge. Cu toate astea se zice ca odata, cand blestemul deabia cazuse , o fata ajunsese pe taramul lor." Ascunsa in spatele unui tufis, de langa un copac, privea cum un tanar se scalda in apa unui paraias mare. Aburi ieseau din corpul lui fierbinte in lumina razelor de soare care patrundeau printre frunzele copacilor. Infierbantata de alergatura pe care o avusese de la joc, fata uita de toate cand vazu tanarul acela stralucind ca lava proaspata in apa rece. Deodata o apuca un stranut pe care nu putea sa-l tina. Dandu-i drumul intr-un final, stranuta atat de tare incat pasarile care erau pe crengile copacilor din jur, zburara. Inima ii galopa de teama. Fusese prinsa. S...
Citiți mai multe

Printre lacrimi

 Ma simt ca un impostor in propia mea viata, din ce in ce mai mult. De la o vreme parca simt lucruri pe care nu ar trebuii sa le simt. Si simt mai mult decat ar trebuii. Nu inteleg de ce a devenit complicat. Era asa simplu totul inainte. Am stricat tot. Cu mine, cu cei din jur..cu tot. Si m am pierdut. Nu asa ar fi trebuit sa fie. In primul rand nici nu se punea problema sa fie ceva. Undeva pe drum m am pierdut pe mine. Nici nu cred ca m am avut. Imi leg mintea de distrageri si uit mereu unde sunt. Chiar nu stiu ce sa fac si atunci cand am impresia ca am reusit sa ma adun vad ca mai mult ma imprastii. Ce e cel mai trist  ca n am pe nimeni cu care sa vorbesc. Cel putin asa ma simt. Ma vad din ce in ce mai singura. Chiar nu vreau sa ranesc pe nimeni. Asa ca ajung sa ma ranesc singura doar ca sa fac zilele mai usor de trecut peste ele. Ma urasc atat de tare incat... Si nu e nimic care sa ma ajute cu adevarat. Cel putin nu stiu eu. Si ma gandesc din ce in ce mai mult sa tin pentru...
Citiți mai multe