iubirea neindeplinita reprezinta tragism existential?
Nu.nu cred. asta este o suprafata o generalizare a lucrurilor, deoarece iubirea reprezinta un intreg proces care poate avea doua sfarsituri.asta pentru ca iubirea poate avea mai multe feluri de manifestare.Iubire platonica,adamica; intai se manifesta la nivel cerebral, la nivel mintal si are ca rasfarngere doar emotii si semntimente; si se implineste in momentul primirii unui raspuns pozitiv din partea persoanei asupra careia sunt date sentimentele; dar isi continua cursul si nu evolueaza, ca iubirea de gen complex, cu o evolutie normala; aceea avand ca implinire fructul, adica copilul.
Mai este o iubire , care tine de partea "vegetativa" a sufletului; si care are un scop fix si anume reproducerea.Numai ca acum, acea iubire are scop de gen egoist nu are fruct propriu ci mai degraba unul psihic, anume, satisfacerea unui placeri proprii.
Iubirea de altfel nu poate fi in nici un caz un tragism existential, bine poate in cazul celei vegetative( mai ales daca esti, sa zicem , dependent, sau e o cerere a corpului, ceea ce este un fapt ce nenoroceste conceptiile si cererile bune ala creierului); sau ale celei de gen complex; deoarece nu poate fi vorba de un "sa vezi" sau " o fi ,n-o fi".Aici fructul este unul( mai multe dupa caz); nu este fructul, atunci acest gen de iubire, nu s-a implinit.Fiecare iubire de gen complex trebuie sa aiba un fruct; de fapt dupa ce aceasta s-a implinit, mai pot urma altele de tip vegetativ.Adica iubirea vegetativa face parte din cea complexa , este subordonata ei, si este pura in momentul "creatiei".
Iubirea platonica este si ea subordonata, dar , ea sta la baza celei complexe.Cea platonica se manifaesta prin polemici cordiale,stapanire,corectitudine in sentimente, gesturi marunte cu o importanat majora.Iubirea platonica este un fapt general al Omului Frumos; un fapt propriu , un "lucru" personal; care este foarte rar ca si Omul Frumos.
Omul frumos este in toti oamenii; numai ca majoriatetea l-au "ucis", iar acesta tine de niste canoane destul de stricte.Omul Frumos se poate intalnii la diferite varste; nu este necesar sa fi frumos din nastere, ci trebuie ca la o ciocnire cu relitatea sa poti sa fi capabil sa-ti formezi acest Om.
Mai este o iubire , care tine de partea "vegetativa" a sufletului; si care are un scop fix si anume reproducerea.Numai ca acum, acea iubire are scop de gen egoist nu are fruct propriu ci mai degraba unul psihic, anume, satisfacerea unui placeri proprii.
Iubirea de altfel nu poate fi in nici un caz un tragism existential, bine poate in cazul celei vegetative( mai ales daca esti, sa zicem , dependent, sau e o cerere a corpului, ceea ce este un fapt ce nenoroceste conceptiile si cererile bune ala creierului); sau ale celei de gen complex; deoarece nu poate fi vorba de un "sa vezi" sau " o fi ,n-o fi".Aici fructul este unul( mai multe dupa caz); nu este fructul, atunci acest gen de iubire, nu s-a implinit.Fiecare iubire de gen complex trebuie sa aiba un fruct; de fapt dupa ce aceasta s-a implinit, mai pot urma altele de tip vegetativ.Adica iubirea vegetativa face parte din cea complexa , este subordonata ei, si este pura in momentul "creatiei".
Iubirea platonica este si ea subordonata, dar , ea sta la baza celei complexe.Cea platonica se manifaesta prin polemici cordiale,stapanire,corectitudine in sentimente, gesturi marunte cu o importanat majora.Iubirea platonica este un fapt general al Omului Frumos; un fapt propriu , un "lucru" personal; care este foarte rar ca si Omul Frumos.
Omul frumos este in toti oamenii; numai ca majoriatetea l-au "ucis", iar acesta tine de niste canoane destul de stricte.Omul Frumos se poate intalnii la diferite varste; nu este necesar sa fi frumos din nastere, ci trebuie ca la o ciocnire cu relitatea sa poti sa fi capabil sa-ti formezi acest Om.
Comentarii
Trimiteți un comentariu