ispitele intunericului

...era noapte si mergeam.nu as fi vrut sa ajung acasa;pentru ca acel loc se numea ``acasa``...
aripile imi erau obosite, dar imi luminau calea.
vedeam negura cum se intinde pe pamant ;trebuia sa fiu inghitita; si se infasura in jurul meu...straluceam...umbrele ma ridicau si vedeam luminile orasului, era momentul meu de relaxare...
in surdina melodia ma facea sa ma las dusa de acea cenusa..eram o stea cazatoare. am stat acolo pana cand s-au ivit zorii; negura si magia au inceput sa dispara...
m-am trezit in patul meu moale. razele soarelui patrundeau in camera si scoteau umbrele afara...
...a fost un vis frumos.

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

amortesc

 Se lasa iar ceata Usor usor, ca un fum in plamani, ma lasa fara aer, incet incet Incerc sa nu ma pierd Pamantul devine iar o mlastina Ma simt pierduta Nu stiu de ce trag atatea dupa mine Incerc sa merg pe doua drumuri in acelasi timp Raman fara vlaga Si timpul imi trece Amortesc
Citiți mai multe

confesiuni 1

cate momente or fi in viata unui om cand vede ca viata lui e indecisa?cum pot altii traii o zi ca pe ultima si totusi cu speranta ca maine va fi iar dimineata. ma bucur pentru cei ce nu au o constiinta de sine statatoare insa nu-i pot intelege. sunt multe lucruri din viata mea pe care nu le pot face; gesturi mici care-mi sunt distante. daca as face ceva parca as rupe ceva din mine.cum sa te rupi de natura si sa ramai cu instinctul? instinctul da omului acel sentiment de care zicem noi: "omenie".natura umana nu este capabila de a avea grija de cel de langa el.natura umana este  egoista, ipocrita, rea, parsiva, etc. animalele au instinctul de ajutor reciproc; adica numai ele pot ajuta pe cel de langa fara sa-i ceara ceva in schimb; intre animale exista acel respect urmat de o ordine pe care la oameni rar o intalnesti.indivizii condusi de instinct sunt de multe ori si colerici; au o parte a iubirii intense( pot iubii intens si pot ura intens , aceeasi persoana).cu instict ai ...
Citiți mai multe

Printre lacrimi

 Ma simt ca un impostor in propia mea viata, din ce in ce mai mult. De la o vreme parca simt lucruri pe care nu ar trebuii sa le simt. Si simt mai mult decat ar trebuii. Nu inteleg de ce a devenit complicat. Era asa simplu totul inainte. Am stricat tot. Cu mine, cu cei din jur..cu tot. Si m am pierdut. Nu asa ar fi trebuit sa fie. In primul rand nici nu se punea problema sa fie ceva. Undeva pe drum m am pierdut pe mine. Nici nu cred ca m am avut. Imi leg mintea de distrageri si uit mereu unde sunt. Chiar nu stiu ce sa fac si atunci cand am impresia ca am reusit sa ma adun vad ca mai mult ma imprastii. Ce e cel mai trist  ca n am pe nimeni cu care sa vorbesc. Cel putin asa ma simt. Ma vad din ce in ce mai singura. Chiar nu vreau sa ranesc pe nimeni. Asa ca ajung sa ma ranesc singura doar ca sa fac zilele mai usor de trecut peste ele. Ma urasc atat de tare incat... Si nu e nimic care sa ma ajute cu adevarat. Cel putin nu stiu eu. Si ma gandesc din ce in ce mai mult sa tin pentru...
Citiți mai multe