ispitele intunericului

...era noapte si mergeam.nu as fi vrut sa ajung acasa;pentru ca acel loc se numea ``acasa``...
aripile imi erau obosite, dar imi luminau calea.
vedeam negura cum se intinde pe pamant ;trebuia sa fiu inghitita; si se infasura in jurul meu...straluceam...umbrele ma ridicau si vedeam luminile orasului, era momentul meu de relaxare...
in surdina melodia ma facea sa ma las dusa de acea cenusa..eram o stea cazatoare. am stat acolo pana cand s-au ivit zorii; negura si magia au inceput sa dispara...
m-am trezit in patul meu moale. razele soarelui patrundeau in camera si scoteau umbrele afara...
...a fost un vis frumos.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

amortesc

Printre lacrimi

nu stiu