o saritura in intuneric
ce grea si ce trista este expresia aceasta: Prea tarziu.ce greu si ce trist este de pilda , cand o mama bolnava se intoarce cu fata la perete si plange, in timp ce fiul ei cel mare sta alaturi in genunchi si-i spune cuvinte de iubire, pe care el si ceilalti frati ai lui le simt,dar pe care nici unul dintre ei nu le-a spus inainte de a fi..prea tarziu...intristarea lumii lucreaza moarte...
dar pentru el?cainta i-a venit prea tarziu,lacrimile i-au fost fara rod.toti prietenii lui l-au parasit.``Toti cei ce te iubeau, te uita , nici nu le pasa de tine,caci te-am lovit cu lovesc pe un vrasmas, te-am pedepsit cu putere,din pricina faptelor tale``,
A aruncat arma .apoi a luat-o la fuga, cat a putut mai iute.Incotro?oriunde, numai departe, departe de sine insusi , departe de fapta lui.Dar unde sa gasesca odihna si pace?
Din departare venea o imbire ciudata , intunericul si chema copilul.Da.acolo in intunericul mortii, acolo va gasi odihna, uitare si pace.
a parasit orasul si fara sa vrea , a apucat drumul spre muntele ,,sfatului rau``.Cand mai fusese acolo?alataieri.
Intradevar , nu era mai mult de atunci.Dar de atunci , atatea lucruri se petrecusera..totul i-a ajuns ca un vis urat ;ca si cum n-ar fi fost stapan pe cele intamplate, acelea il tarau dupa ele fara voia lui.Vai ,cum il coplesea iarasi intunericul, uratul,negrul!
Ura lor ,banii sangelui, un hot, un criminal!Nu mai putea sa sufere, mai bine s-o sfarseasca odata.
Ajunsese pe coasta dealului .locul era pustiu si salbatic;jos de tot era valea Hinnom, locul fioros unde odinioara se ucideau copii adusi jertfa lui Moloh. Un arbore singuratic atarna peste prapastie.De una din cracile lui a legat franghia, si-a varat capul in lat si deznadajduit , s-a aruncat in intunercul vesnic.
``S-a departat si aplecat si s-a spanzurat``- ``Caci este ca un nenorocit in puste si nu vede fericirea venind ;locuieste in locurle arse ale pustiei.
Cand s-a rupt franghia trupul s-a prabusit in praprastie;dar si mai adanc s-a prabusit sufletul lui in intunericul celor ce-si fac seama singuri.
dar pentru el?cainta i-a venit prea tarziu,lacrimile i-au fost fara rod.toti prietenii lui l-au parasit.``Toti cei ce te iubeau, te uita , nici nu le pasa de tine,caci te-am lovit cu lovesc pe un vrasmas, te-am pedepsit cu putere,din pricina faptelor tale``,
A aruncat arma .apoi a luat-o la fuga, cat a putut mai iute.Incotro?oriunde, numai departe, departe de sine insusi , departe de fapta lui.Dar unde sa gasesca odihna si pace?
Din departare venea o imbire ciudata , intunericul si chema copilul.Da.acolo in intunericul mortii, acolo va gasi odihna, uitare si pace.
a parasit orasul si fara sa vrea , a apucat drumul spre muntele ,,sfatului rau``.Cand mai fusese acolo?alataieri.
Intradevar , nu era mai mult de atunci.Dar de atunci , atatea lucruri se petrecusera..totul i-a ajuns ca un vis urat ;ca si cum n-ar fi fost stapan pe cele intamplate, acelea il tarau dupa ele fara voia lui.Vai ,cum il coplesea iarasi intunericul, uratul,negrul!
Ura lor ,banii sangelui, un hot, un criminal!Nu mai putea sa sufere, mai bine s-o sfarseasca odata.
Ajunsese pe coasta dealului .locul era pustiu si salbatic;jos de tot era valea Hinnom, locul fioros unde odinioara se ucideau copii adusi jertfa lui Moloh. Un arbore singuratic atarna peste prapastie.De una din cracile lui a legat franghia, si-a varat capul in lat si deznadajduit , s-a aruncat in intunercul vesnic.
``S-a departat si aplecat si s-a spanzurat``- ``Caci este ca un nenorocit in puste si nu vede fericirea venind ;locuieste in locurle arse ale pustiei.
Cand s-a rupt franghia trupul s-a prabusit in praprastie;dar si mai adanc s-a prabusit sufletul lui in intunericul celor ce-si fac seama singuri.
spalata pe creier.
RăspundețiȘtergere