Julie spune...

sapaturi in intuneric

stând cu bărbia pe mâinile incrucișate pe bancă mă uitam undeva în gol, în spatele predicatorului, cu mintea împărțită intre ceea ce se vorbea și simțurile mele care ma împrăștiau și mă făceau să explodez, dar nu până la capăt. Totul se oprea și rămânea undeva în aer. Și tot așa rânduri de ”mine” sparte în bucățele, până ajungeam la mine,cea care stăteam pe bancă cu bărbia pe mâinile încrucișate. îmi bătea inima...